- Cultural - nr. 131 / 6 Iulie, 2004 Cu aceeasi bucurie statornica, prelungita in timp de o prietenie literara, puterea divina imi ingaduie rarul sentiment al unei constatari si trairi unice: la cei 75 de ani, Zeno Ghitulescu, maestru incontestabil al versului liber, adept al formei estetice proprii si independente, al relatiei "dintre obiect si mijloace", cu luciditatea minutiei "clasicismului contemplativ si ermetic", continua sirul biruintelor poetice personale. Cu aceeasi bucurie statornica a prieteniei prelungite in timp, vad in cartile sale, "Dincolo de umbre", "Bucuria cuvantului", "Intre pamant si cer", "Foc nestins", "Aripa de piatra", "Prima zapada", "Periplu", "Vesnicul inceput", "Izbavitoarea povara", "Pod peste abis", "Provocarea labirintului" si "Clepsidra secreta", tot atatea candele prin timp, convins de viziunea lui poetica echivalenta cu un crez, conform careia "cuvintele fac parte din noi mai mult decat nervii", insirate in colierul sublimului cules din univers in acea unica, "ideala singuratate". Cu aceeasi bucurie statornica a prieteniei, vad in "transpiratia afectiva" cuprinsa in binomul "imaginatie - sentimente", punctul de plecare asupra rostirii despre carte. Operand cu instrumentul simtului poetic personal, pentru a nu fi toate in jur desertaciune si vanare de vant, Zeno Ghitulescu vine cu datul plinului din sufletul lui moral, intelectual si artistic, cu acea lumina a poeziei inconfundabila prin claritatea si seninatatea ei. Cu aceeasi bucurie statornica a prieteniei, vad in Zeno Ghitulescu pe cel care aici, pe meleagurile transilvane ale Muresului, printr-un paradox al vietii si al istoriei involburate prea mult pentru noi, a facut apostolat poetic muresean in limba romana, fiind printre primii stapani ai proprietatii cuvintelor, care, prin firea lui nobila, si-a implinit idealul prin arta poetica. Cu aceeasi bucurie statornica a