- Social - nr. 131 / 6 Iulie, 2004 O parere prea buna despre Victor Ciorbea nu am avut niciodata! Patru sunt argumentele la indemana pentru sustinerea acestei afirmatii, spunand multe despre caracterul lui. 1. La un moment, dupa venirea CDR la putere, se dorea, si prim-ministru, si primar-general al Capitalei. Desi, i se explica pe-ndelete, cu argumente logice, ca nu se poate, el o tinea mortis pe a lui. 2. Cand o delegatie a PUNR-istilor mureseni, in numele alegatorilor, al romanilor de aici, ajunsi la saturatie din cauza compromisurilor CDR in fata UDMR (de fapt, atunci au inceput marile cedari, PSD-ul doar le-a continuat!), am cerut o audienta la primul-ministru, domnul Ciorbea nu a gasit de cuviinta decat sa incurce majoritatea cu minoritatea din Romania, invitandu-l la discutii, fara consimtamantul nostru, pe György Tokay, ministrul udemerist, pe vremea aceea, pentru minoritati. Refuzand sa dea curs vointei noastre si sa-l indeparteze de la intalnire, muresenii au parasit sala, lasandu-l sa vorbeasca singur. 3. La o alta intalnire a conducerii PUNR cu Emil Constantinescu, presedintele Romaniei de atunci, seful statului cerea parerea, din 20 in 20 de minute, atat lui Ciorbea, cat si lui Marko Bela. De fiecare data la doleantele noastre revenea cu un raspuns negativ: "Nu vrea domnul prim-ministru!". 4. Atunci cand i s-a cerut demisia din functia de prim-ministru, a tras de timp, a invocat motive, a marait si s-a comportat lamentabil. De acelasi comportament a dat dovada si dupa rezultatele catastrofale obtinute de PNTCD la alegerile locale. Desi a anuntat ca-si prezinta demisia, lasandu-l in locul lui pe Gheorghe Ciuhandu, primarul penetecedist al Timisoarei, ca de obicei domnul Ciorbea a revenit, s-a balbait, a bazait, amanand si lalaind momentul pana la 7 august, iritand si provocandu-si colegii de partid, care nu l-au menajat deloc. "Nu si-a dat demisia, ca es