Alexandru Paleologu s-a născut la 14 martie 1919, în Bucureşti, în familia unui avocat (care va fi deputat al PN}CD în anii 1928-1931 şi 1932-1933). A urmat cursurile Liceului "Spiru Haret" şi, în continuare, pe cele ale Facultăţii de Drept (aceasta din urmă absolvită în 1943).
Referent în Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului (1944-1945), ataşat de Legaţie în Ministerul Regal al Afacerilor Străine (1946-1947), student la Conservator (cu Alice Voinescu profesoară) şi apoi la Facultatea de Teatru recent înfiinţată (1948), Alexandru Paleologu pare să se fi decis, în sfârşit, pentru cariera de regizor (parcurge trei ani de studiu într-un an, face practică de asistent de regie la Teatrul Naţional şi la Teatrul Armatei). În 1949, însă, se răzgândeşte brusc, oripilat de ideea că va fi obligat să promoveze în teatru realismul socialist. Renunţă la regie, trece de la ortodoxism la catolicism (sub îndrumarea lui Vladimir Ghika), pentru ca în anii 1950-1951 să se îndepărteze şi de catolicism (cuprins, cum singur mărturiseşte, de un "spirit dionisiac").
Între 1950-1956, urmărit de Securitate, trăieşte ascuns, sub un nume fals, cea mai mare parte din timp la Câmpulung, unde îi cunoaşte pe C. Noica şi N. Steinhardt. C. Noica îl determină să-i aprofundeze pe Platon, Goethe, Kant, Hegel, Heidegger, să-şi perfecţioneze cunoştinţele de limba germană, să înveţe greaca veche.
În 1956, înşelat de "dezgheţul" ideologic de după moartea lui Stalin, crede că nu mai trebuie să se ascundă şi se angajează ca cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie a Artei (secţia de Artă medievală), din Bucureşti. În 1959 este arestat şi condamnat, din motive politice, la 14 ani de muncă silnică.
Graţiat în 1964, îşi reia munca de cercetător la Institutul de Istorie a Artei (de data aceasta în cadrul secţiei de Istorie a teatrului).
