Independent de voinţa autorului, prezentul material apare cu o mare întârziere. El a fost redactat cu prilejul difuzării pe piaţă, la începutul lui 2003, al celui de-al VI-lea volum din "Sburătorul" Agende literare, de E. Lovinescu, care încununează întreaga suită publicată începând din 1993. De atunci şi până în clipa de faţă mi-au ajuns la cunoştinţă multe articole şi cărţi, îndeosebi Jurnale şi opere de memorialistică, dar şi evenimente, legate de memoria lui Lovinescu şi de posteritatea sa, care m-au obligat să-mi revizuiesc unele opinii şi atitudini aferente domeniului tematic pe care tocmai l-am enunţat.

Trebuie să se ştie că îi sunt credincios unei singure cauze: aceea care îl priveşte pe adevăratul Lovinescu, aşa cum l-am cunoscut şi studiat, şi căruia îi port o recunoştinţă ce nu a încetat niciodată să-şi afirme prezenţa în sufletul şi cugetul meu. Desigur, a spune "adevăratul" Lovinescu e un fel de a te exprima. Nimeni nu are căderea de a deţine acest adevăr, altcum decât ca o afişare simbolică a propriei subiectivităţi, încărcate de iubire. îmi îngădui să subliniez că nu îl idealizez câtuşi de puţin pe eroul aprecierilor mele. îl consider însă prin prisma neîncetatei lupte cu sine, pentru a-şi depăşi păcatele de care era în bună parte conştient. Această luptă e cel mai înalt titlu al său de nobleţe, cuvânt care va reveni adesea sub condeiul meu.

Ceea ce urmează să aduc la cunoştinţa cititorului îmi propun " dacă se va dovedi posibil " să ocupe spaţiul unei suite. Voi lua în considerare (lucru deloc uşor!) întregul corp de tomuri, şase la număr, rememorându-i meandrele, adesea încifrate într-un profund mister.

Deoarece volumul VI amintit mă implică într-un mod cu totul neaşteptat şi pe mine, ca unul ce am fost din primele zile ale lui 1940 şi până la moartea lui Lovinescu " cu întreruperi impuse de împrejurările v