Nu o data si-a certat Iliescu copilul de suflet. De patru ani incoace, au fost mai multe ocazii in care presedintele s-a infoiat la PSD si i-a reprosat ca nu se poarta cum se cuvine. A fost ignorat si trimis in sihastrie, cu vociferari si murmure de indignare. La ananghie insa, toti pesedistii dau fuga sa-i soarba cuvintele ca pe o apa vie datatoare de sanatate.
Din pacate pentru ei, tratamentul iliescian nu mai poate salva mamutul pesedist. Pe fond, discursul lui Ion Iliescu este, cu mici variatiuni, acelasi de 14 ani incoace. Lupta impotriva coruptiei, modernizarea partidului, apropierea de oameni, modestia, reducerea ecartului dintre bogati si saraci, starpirea birocratiei sunt textele pe care Iliescu le scoate din buzunar ori de cate ori are ocazia.
Sunt deja uzate de atata folosire, dar asta nu le face mai putin actuale. E poate cel mai rau semn ca societatea este mai departe in suferinta. Partidul de guvernamant a dat din umeri si si-a vazut nestingherit de treaba. Pana la locale. PSD a reusit apoi sa intre in degringolada si s-a oprit direct la poarta Palatului Cotroceni, in cautare de sfaturi.
Masurile heirupiste se succed rapid, consolidand si mai mult imaginea de partid bulversat. Ultima gaselnita este restructurarea intr-o luna si jumatate, cat mai e pana la debutul sezonului de toamna. E ca si cand cineva ar incerca sa inghesuie o turma de elefanti intr-un container.
Ideea, iesita din mintea infierbantata a celor care cred ca electoratul mai poate fi dus cu presul, e fluturata ca marea revelatie de dupa locale. Inclusiv Ion Iliescu a imbratisat-o, pentru care ideea de restructurare inseamna un fel de garderoba noua a partidului. Problema este ca PSD nu mai are timp sa-si croiasca haine noi. Pentru asta si Ion Iliescu este la fel de vinovat ca Adrian Nastase.
In perioada de opozitie, partidul afla
