În numărul 18/2004, istoricul literar Ion Simuţ se ocupa pe o întreagă pagină de cartea mea dedicată lui Marin Preda (Viaţa lui Marin Preda, Editura Vestala, 160 p., 2003).
Tonul Domnului Ion Simuţ are aspectul unui atac prin ideile cu care caracterizează mai ales conţinutul cărţii mele. La începutul textului am avut impresia că este vorba de o critică în stil universitar, lăudându-mi una din cărţile mele, dedicată generaţiei în care este încadrat şi Marin Preda. Dar pornind de la acest gest de "bunăvoinţă", autorul luând în discuţie vreo şase paragrafe din expunerea mea ajunge să constate că întregul conţinut al cărţii e o înşiruire de banalităţi şi de greşeli, ajungând la concluzia că "Viaţa lui Marin Preda de Emil Manu e o biografie ratată, care ne lasă cu toate curiozităţile nesatisfăcute, cu toate interogaţiile intacte".
Mi se imputa faptul că m-am folosit de anumite întâmplări anecdotice, ca de exemplu textul în care e vorba de vizita lui Marin Preda la Paris, legată de cumpărarea unei pălării. Eu n-am utilizat anecdote legate de această vizită, ci am utilizat însemnările de jurnal intim ale lui Eugen Simion, care sunt cu totul altceva decât nişte anecdote.
în aceeaşi ordine de idei mi se impută faptul că l-am acuzat pe autorul Moromeţilor de utilizarea unor memorii ale unor confraţi care au fost închişi, ca de exemplu memoriile lui Ion Caraion.
Scoase din context aceste memorii, sigur, mă descalifică. Numai lectura textului integral, exprimă adevărul. Eu, chiar cu insistenţă, uneori, arăt că prozatorul Marin Preda a utilizat în mod creator aceste documente de viaţă ajungând la un text nou.
în cuprinsul cărţii mele am comentat şi am citat faptul că Ion Caraion într-o declaraţie dată la cererea organelor de securitate vorbeşte de Marin Preda ca de un plagiator. Caraion citează cu
