O familie din comuna Liteni, satula de singuratatea ce le „domnea” in batatura, s-a gindit sa-si aduca in casa si o raza de soare. Cum nu puteau face copii, au inceput sa colinde pe la centrele de plasament.
“Am mers mai intii la Falticeni, unde am gasit o fetita, Ana Maria, era micuta, avea trei ani si se tragea dintr-o familie de tigani argintari.
Am fi luat-o, dar cind am aflat ca tatal ei era criminal, ca o omorise pe mama ei si ca acum era in puscarie, nu am mai avut curaj sa o luam. Am mai stat asa citiva ani, pina cind am mers la un alt centru de plasament, decisi sa cautam un copil fara parinti, pentru ca sa nu ne trezim peste ani, dupa ce l-am crescut, ca-l ia cineva de linga noi”, povesteste molcom D.B.
, cel care a devenit, peste noapte, tatal unui copil in virsta de 7 ani.
“La centrul respectiv am mers cu o cumnata de-a mea, ce vroia si ea sa infieze un copil. Printre cei mici era si Lenuta, despre care mi-au spus ca e la scoala speciala. Nu stiam eu ce e aia scoala speciala, m-am gindit ca e un copil deosebit si am vrut si eu sa am cu ce ma mindri prin sat. I-am spus atunci fetei sa aleaga una dintre familii, dar ea, de indata ce m-a vazut, a si spus ca .
Mai mult ea m-a ales pe mine decit eu pe ea, iar de atunci mereu imi zice mama”, isi aminteste N.B., usor amuzata, dar si induiosata de ziua in care a devenit mama.
Un an de zile au tot umblat cu acte si prin tribunal, pina cind Elena a devenit oficial fiica lor.
O vreme, fata a fost tare fericita, pina cind dorul de sora ei, de care parintii adoptivi nu stiau, a razbit dincolo de fericirea de a avea o familie.
Intr-o zi, le-a marturisit parintilor ca are o sora, dupa care plinge uneori, pentru ca ii este dor de ea. „Tare as vrea ca macar cind stam la masa sa fie si ea, sa mincam impreuna”, le-a zis Elena. Au cerut celor de la centrul de plasament s
