Economia duduie, dar de fapt gafaie. Nu are aer investitional proaspat, ci doar oxigen din tubul emigratiei
Intrebare la Radio Erevan: “Este adevarat ca poate fi rau si atunci cand e bine?“. “Da, este adevarat, dar numai in Romania.“
Iata ca daca privim spre cresterea economica de basm, dezinflatia de vis si spre vanzarile spectaculoase din magazine, care in urma cu 3-4 ani puteau face cel mult obiectul unei povestiri SF, ne cuprinde bucuria. Numai ca, daca schimbam perspectiva si ne uitam spre cresterea depozitelor atrase de BNR de pe piata, pana la nivelul record de 80.000 de miliarde de lei, ne apuca brusc tristetea.
Suma, echivalentul a 2 miliarde de euro, reprezinta o treime din economiile populatiei, sau totalitatea creditului atribuit persoanelor fizice, sau un sfert din totalul creditului acordat de banci. E ca-n basmul lui Petre Ispirescu: “Un ochi plange, un ochi rade“. Pana la urma nu ne ramane decat sa ne intrebam, asa, sofistic: Ne bucuram, ne inveselim, dar oare nu radem ca prostii?
Pai, inainte de a vorbi pe cineva de rau, e bine sa vedem de ce radem. De la cine sunt banii care provoaca veselia? De la muncitorii din strainatate, sume care se umfla, se umfla. Familiile truditorilor se bucura. Dar asta nu poate anula faptul ca economia este o stiinta exacta. Una dintre reguli spune ca atunci cand o companie nu e profitabila, da faliment.
Muncitorii ale caror salarii se rup de productivitate intra in somaj. Firma in dificultate este preluata apoi de un investitor serios, care pune afacerea pe picioare. Somerii sunt reangajati si li se maresc veniturile. Cand cresterea economica, dezinflatia si majorarea veniturilor se bazeaza pe astfel de repere, nu mai incape nici o umbra de tristete.
Banca Nationala nu mai are motiv sa opreasca sumele uriase sa patrunda in economia reala, fiindca venituril
