Duminica trecută am avut parte de un regal în materie de arhitectură. Vreo zece persoane, în majoritate nespecialişti, am urmărit o prezentare (neoficială) a proiectelor ce speră să articuleze un punct vital al Parisului - cartierul Halelor. Este o zonă dificilă, care combină cel mai mare nod de circulaţie feroviară din Europa cu cea mai activă zonă comercială a Parisului. Modernizat în anii '70, sub privegherea primarului de atunci (Chirac) cartierul Halelor a devenit, prea repede, o zonă cu probleme. Un plămîn asfixiat, un rinichi intoxicat, o epidermă coruptă. Primăria intervine. În acest moment, patru viziuni diferite concurează pentru revalorificarea cartierului. Sînt în discuţie parcuri suspendate, cupole de sticlă şi vegetaţie, reorganizări de spaţii comerciale, reabilitarea culturală a acestui spaţiu, în acelaşi timp prestigios şi epuizat prematur. Pentru neofit, animaţiile computerizate ale geometriilor prezumate sînt fascinante şi oarecum agresive. Bugetele depăşesc 150 de milioane de euro, viziunile au bătaie lungă. Nefiind arhitect, nu mă pot pronunţa asupra viabilităţii acestor proiecte concurente şi complementare. Nu cunosc cartierul, nu am pe masă dosarul cazului. Fiind, însă, prieten vechi cu autorul unuia dintre proiecte, nu pot să-mi refuz subiectivismul de a-i dori ca varianta sa să fie adoptată de municipalitatea pariziană. Andrei Feraru este arhitect francez educat în România (colegii săi de echipă sînt olandezi). În al doilea rînd, dumnealui a fost colegul meu de bancă în liceu, cînd credeam că tot ce zboară se mănîncă. Pentru el, perioada asta nu a luat sfîrşit. Ascunşi în penumbra ospitalieră a clubului Green Hours (merci, Voicu!), am avut ocazia să vedem şi altceva decît simpla prezentare de proiecte. Timp de o jumătate de oră, am asistat (pe postul de televiziune France 3) la dezbaterea publică a proiectelor concurente. Într-un studio