Miercuri seara, pe la ora 21.00, romanii bagati in prize de comentatori s-au protapit in fata televizoarelor. Era alarma mare. Tara il putea pierde pe cel mai puternic tartasoi, gata sa-si dea demisia din fruntea partidului sau. Si, pentru ca omul era imbufnat la maximum, toata populatia media a inceput sa sufle la trompeta.
Demisioneaza Adrian Nastase, suparat ca Ion Iliescu l-a tras de urechi pentru ca odrasla premierului a plecat de la bacalaureat cu o supermasina, un fel de jeep! Viziunea proletara a lui Ion Iliescu a zgindarit orgoliul de tip bourgeois al lui Adrian Nastase. Si acesta s-a ridicat de la Cotroceni si si-a creat repede imaginea “suparatului” ca vacarul pe sat.
Iar cind a sosit presedintele, lucrat magistral, cu toate televiziunile, ziarele si radiourile pe pozitii, in loc sa vedem clasica bunicuta zimbitoare, continuindu-si imbaierea in generalitati, iaca ni s-a aratat o scorpie cu ochi de para, cu clont de pasare de prada, un fel de rapitor politic in stare de lupta.
Si atunci, Ion Iliescu, printre propozitii - una mincinoasa - “eu nu ma amestec in viata partidelor politice” si “o sa ne intelegem noi” - care a scapat multora, a spus unui ziarist: “Nu va priveste!”. Cine a vazut secventa n-a putut sa nu observe bolovanii, bitele si pumnii din privirea furioasa a lui Ion Iliescu.
Parca presedintele Romaniei ar fi uitat in ce an si in ce tara se afla. Altfel cum sa ne explicam tonul de revansa, de comisar necrutator ca un jurnalist indrazneste sa-l intrebe? Nu despre Dan Iosif sau afisele tiparite in Franta si despre soarta procesului, nu despre mineriade sau Revolutie, ci despre o chestiune mult mai banala.
Despre riscurile demisiei unui tifnos sef de partid, in acelasi timp si premier, intr-o perioada de intensa activitate electorala si de hotaritoare desfasurare a negocierilor de aderare cu Uni
