Pattern-ul e, deja, creat. Pe vremea lui Ceauşescu, circula un banc despre sfîrşitul lumii. Zicea că astronomii ar fi identificat un meteorit gigantic care urma să lovească Pămîntul negreşit peste cîteva luni şi că nimic nu era de făcut - sfîrşitul planetei era iminent. Şefii de state s-au reunit la ONU, au înţeles că situaţia e fără ieşire şi au decis să ofere popoarelor lor, în ultimele luni de viaţă, visul adînc şi neîmplinit al omenirii: libertatea absolută. S-a decis desfiinţarea banilor, astfel încît totul să fie pe gratis, s-au abolit toate graniţele, s-au deschis porţile închisorilor şi au fost oprite toate judecăţile, s-au suspendat toate constrîngerile, s-au abrogat toate regulile şi s-au anulat toate obligaţiile, indiferent de natura lor. Întors la Bucureşti, Ceauşescu a spus CC-ului convocat în grabă : "To'arăşi, noi nu vom face nimic din toate acestea. Noi vom continua planul cincinal şi mersul spre socialism, noi vom continua Canalul Dunăre-Marea Neagră şi sistematizarea satelor, noi vom continua noua revoluţie agrară şi vom întări rolul conducător al partidului în societatea noastră. Cît despre sfîrşitul lumii, care va avea loc peste cîteva luni, eu zic să nu ne facem griji, că noi sîntem cu cincizeci de ani în urmă." De aici am plecat. Vine, apoi, şi experienţa personală. În 1997, lucram cu dedicare la un proiect de reformă a administraţiei publice centrale. Una dintre măsurile concrete pe care decisesem să le luăm era introducerea funcţiei de secretar general în ministere. Secretarul general trebuie să fie cel mai înalt funcţionar public într-un minister, cel care asigură derularea la nivel profesional şi administrativ a serviciului public, cel răspunzător de continuitatea activităţii profesionale a ministerului în condiţiile schimbărilor politice inerente într-o democraţie şi, mai ales, cel care delimitează zona politică de cea profesională,