La televizor, cele mai plicticoase stiri contin cuvantul arierate. Lumea le detesta din principiu, pentru ca ne pun in situatia delicata de a pretinde ca stim despre ce e vorba cand de fapt suntem complet nevinovati in privinta subiectului.
Poate si de aceea o stire mica-mica a trecut neobservata saptamana trecuta. FMI s-a inteles cu autoritatile sa reduca nivelul arieratelor din economie. Adica inclusiv datoriile companiilor private catre stat. In orice tara normala asta ar fi o chestie bizara: ce treaba are FMI-ul sa se inteleaga cu statul in chestiunea unei firme particulare? Ei bine, are.
Si asta pentru ca, oricat de ciudat ar parea, statul e de fapt proprietarul unei parti insemnate din economia privata romaneasca.
O mica explicatie (istorica): firmele de care vorbim au datorii la stat mai mari decat activele lor sau valoarea de piata. Chiar daca ele vand tot in secunda asta, nu pot sa-si plateasca taxele. Practic, fiind de acord sa nu le ia nici un ban in toti acesti ani, statul a acceptat sa investeasca in aceste companii exact sumele care-ar fi trebuit sa ajunga la buget.
Mai mult decat in autostrazi, fabrici si uzine, statul si-a petrecut ultimul deceniu ridicand imperii de business. Si o face in continuare, acceptand intarzieri la plata, care sunt de fapt echivalentul unui credit ieftin, cu mult mai ieftin decat cel de la banca.
Sigur, exista aici o mica justificare patriotica (folosita de obicei in surdina, sa nu ne auda lumea): prin practica asta a fost incurajat de fapt capitalul autohton. S-a pus umarul la constructia capitalista nationala.
Really? Haideti sa luam cazul prezumtiv a doua companii de sapun, in concurenta pe o piata extrem de dura, unde pretul conteaza mult. Firma RomSapun e neaosa, are o fabricuta mica si cativa muncitori. Compania Franco-Sapun e o divizie a unei multination
