O experienta personala foarte recenta ma face sa ma intreb inca o data cat de autentica e democratia noastra si in ce masura Romania e cu adevarat un stat de drept, asa cum proclama unul din primele articole ale Constitutiei noastre. Sunt de acord, experienta mea nu poate sa impuna, singura, concluzii definitive.
Dar cred ca nu e nici lipsita de semnificatie atunci cand vorbim de calitatea statului de drept si democratiei de la noi.
Despre ce este vorba? In zilele imediat urmatoare primului tur al alegerilor locale, in doua sau trei ziare au aparut doua cifre destul de diferite cu privire la prezenta la vot. Mai intai, s-a scris ca, din informatiile de la Biroul Electoral Central, participarea la vot a fost de 38%. A doua zi, cifra a sarit la 54,23%.
Vrand sa aflu care-i de fapt adevarul, in momentul cand rezultatele fusesera centralizate deja, am cerut BEC-ului, in scris, informatiile oficiale. Primul raspuns, prima surpriza: „Va comunicam ca informatia solicitata a fost transmisa de catre BEC prin mass-media“.
Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat scrisoarea purta semnatura presedintelui BEC, un om care avea si calitatea de judecator la instanta suprema a Romaniei si care stia mai bine decat oricine ca un asemenea raspuns era in mod categoric contrar legii.
Si asta pentru ca Legea accesului la informatiile publice obliga institutiile sa dea informatiile care le sunt solicitate fara sa distinga intre „informatii care au fost publicate prin mass-media“ si „informatii care nu au fost publicate prin mass-media“.
Maniera in care a raspuns Biroul Electoral m-a facut sa ma intreb daca nu cumva e o problema cu cifra de care ma interesam. Semne de intrebare imi mai pusesem si alta data cu asemenea cifre. Ultima oara o facusem in toamna, cand prezenta la vot anuntata oficial fusese in jur de 55%, adica fix cat treb
