"Cand citesc ca la Rosia Montana . oamenii au fost stramutati, . imi moare o particica din suflet". Stimati redactori ai "Formulei As", . De multe ori am avut intentia de a va scrie gandurile mele referitoare la subiectul "Rosia Montana". De fiecare data cand citesc dezbaterile dvs. pe aceasta tema,...
"Cand citesc ca la Rosia Montana
oamenii au fost stramutati,
imi moare o particica din suflet"
Stimati redactori ai "Formulei As",
De multe ori am avut intentia de a va scrie gandurile mele referitoare la subiectul "Rosia Montana". De fiecare data cand citesc dezbaterile dvs. pe aceasta tema, mi se opreste un nod in gat, pe care reusesc sa-l inlatur numai lasand in voie lacrimile sa-mi curga pe obraz. Simtamintele acestea izvorasc din faptul ca bunicii si strabunicii mei provin din zona Muntilor Apuseni. Datorita conditiilor social-economice si politice ale vremurilor, au fost nevoiti sa se retraga intr-o zona de ses, crezand ca vor duce o viata mai usoara. N-au dus-o, iar sufletul lor era mereu acolo, acasa, la munte.
In ce ma priveste, eu am ajuns prima data in Apuseni cand eram in clasa a Vi-a. Am dorit foarte mult sa vad catunul in care s-a nascut bunicul meu - mai exact, comuna Albac. Dupa vreo sapte ani, am mers din nou, si abia atunci am inteles ce inseamna sa traiesti acolo. Apoi am mers tot mai des. Ultima data a fost acum doi ani, la o matusa de-a mamei mele, care era deja si ea destul de batrana. Stand acolo cateva zile, ai impresia ca te afli intr-o alta lume. Oamenii sunt mult mai aproape de natura, traiesc cu natura in ei. De fiecare data cand citesc in publicatia dvs. ca cei din Rosia Montana au fost si vor fi stramutati, ma trece un fior de groaza. Am impresia ca eu sunt cea careia i se ucide o particica din suflet. Tot cu groaza ma gandesc si la consecintele nefaste pe care le-ar putea avea pentru noi si gene
