Rosa si nevazutul. Intr-un sat din judetul Prahova, pe o coasta de deal, traieste o femeie care "vede" prin oameni, prin animale si prin timp. Acum zeci de ani, ea a trecut pragul mortii si s-a intors inapoi. De-atunci, gandurile ei calatoresc fara sa tina seama de barierele acestei lumi. Timpul ca o...

Rosa si nevazutul

Intr-un sat din judetul Prahova, pe o coasta de deal, traieste o femeie care "vede" prin oameni, prin animale si prin timp. Acum zeci de ani, ea a trecut pragul mortii si s-a intors inapoi. De-atunci, gandurile ei calatoresc fara sa tina seama de barierele acestei lumi

Timpul ca o apa curgatoare

In diminetile de vara, atunci cand un abur de lumina inconjoara coama dealului dinspre rasarit, tanti Rosa se ridica din pat ca sa-si faca rugaciunile. De mult nu mai poate sa stea in genunchi, din cauza ranii aceleia de la picior, care nu se va mai vindeca niciodata. Stie ca Dumnezeu e acolo, de unde vine lumina, ca o vede, ca o intelege si ca o asculta. Sta asa, in dreptul ferestrei, sprijinita in baston, isi mijeste ochii si atunci boarea de lumina de deasupra dealului se dilata, frunzele de vita-de-vie de deasupra ferestrei si stelele care mai sunt pe cer se amesteca. Atunci visele si gandurile noptii dispar si ea spune soptit toate rugaciunile pe care le stie. Dupa ce ispraveste cu ele, se roaga pentru parintii ei morti, pentru copii, pentru vecinii in nevoie, apoi pentru toti oamenii care au vremuri grele. In cele din urma, se roaga pentru gradina ei si pentru acea ultima gaina pe care o mai are, o gaina batrana de doisprezece ani. Tanti Rosa are 82 de ani si gaina aceea, in lumea gainilor, trebuie sa fie cam la fel de batrana ca ea.

Pe urma iese afara si se aseaza in racoarea cruda a diminetii, pe treptele din ciment crapat. Deasupra este bolta de vie. Si pe masura ce lumina creste, ea priveste fiecare