Michael ONDAATJE
In pielea unui leu
Traducere de Ana-Maria Baciu, Colectia „Biblioteca Polirom“, Seria „Proza XX“, Iasi, 2004, 310 p.
Fictiune si istorie
Cititorii Pacientului englez isi aduc poate aminte de momentul in care Hana si Caravaggio invoca amintirea unui barbat pe nume Patrick, tatal adoptiv al celei dintii si prietenul de nadejde al celui de-al doilea. Aflam astfel ca barbatul si-a gasit sfirsitul intr-un porumbar in forma de biserica (al carui desen, stingaci redat, insoteste cuvintele), pe frontul de lupta, undeva in Franta. Ni se mai spune ca a murit singur, dupa ce camarazii sai l-au lasat acolo, „atit de ars incit nasturii de la camasa se facusera una cu pielea“ si „lipsit de compania a doua femei care sa-i cinte la instrumente muzicale“ in ceasul din urma, asa cum isi dorise. Acest barbat, Patrick Lewis, pe care Hana si-l aminteste drept „cel mai tacut dintre oameni“, este figura centrala din In the Skin of a Lion, roman tradus si la noi, dupa 17 ani de la aparitia sa in Canada.
Datorita neincrederii sale intrinseci fata de ceea ce pare imuabil doar la prima vedere, metafictiunea postmoderna isi propune, printre altele, sa reprezinte istoria nu din perspectiva oficiala a celor aflati la putere, asa cum se intimpla mai mereu, ci tocmai din punctul de vedere neoficial, si astfel neconsemnat, al celor ce devin victimele sistemului. Acest demers presupune o reprezentare a trecutului, dintr-o data demascat ca avind o structura mai degraba amorfa, pe bazele careia se pot construi diverse forme ideologice, culturale si politice.
Se poate afirma ca perpetuarea unei anumite viziuni, care alege ce sa includa si ce sa lase deoparte, care desparte dupa bunul plac semnificativul de irelevant, se datoreaza in principal puterii cuvintului tiparit, al documentului istoric care, volens nolens, urmeaza
