Visul lui Ion Iliescu de a se retrage de la Cotroceni in paginile manualelor de istorie se subtiaza pe zi ce trece. Tot balamucul dintre el si Adrian Nastase ne-a aratat ca in spatele zimbetului electoral se ascunde o cruzime de rapitor politic. Acel “Nu va priveste” va ramine emblematic pentru perioada tranzitiei. Este chiar esenta democratiei originale.
O data cu refuzul lui Theodor Stolojan si Traian Basescu de a participa la un set de consultari cu seful statului, se produce o mare clatinare a vechiului militant. Pe final de cariera, cind el se vede intr-o retragere simbolica, este ignorat de opozitie. Pur si simplu e tratat ca un politician prins cu mita-n sac si trimis la plimbare.
Refuzul celor doua partide de a-l mai trata ca sef al statului vine ca o lovitura de maciuca. Ion Iliescu si-a imaginat ca se poate juca linistit cu oamenii din PSD, cu baietii rai si baietii buni din acest partid, scuzindu-se mereu cu faptul ca este legat afectiv de trecutul acestei grupari post-comuniste.
Evident, in sinapsele creatorului FSN, afectiunea, amenintarile, revoltele nu sint decit drepturi cistigate, iar nu incalcari ale Constitutiei.
De 14 ani, Ion Iliescu face politica intr-un stil aparte. Cu cel putin doua fete. El se vrea si democratic, si de partid, si echidistant, si constitutional, ciupind cite putin din fiecare si trecind lunecos pe linga toate. In acest an, Ion Iliescu se vede si integrator european, si curatitor PSD, si garant constitutional. Ceea ce n-a fost nici pe departe.
Incercarea sa de a face cartile in partidul de guvernamint pare a se incheia cu bramburirea acestuia.
Refuzul Aliantei Dreptate si Adevar de a se prezenta la consultarile invocate de Ion Iliescu (pentru a acoperi interventia in PSD) are meritul de a limpezi apele. Ion Iliescu este stampilat cu marca pe care o reprezinta: seful grupului
