Tarisoara noastra, care are toate formele de relief, e un dar nepretuit cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu. Darul asta, prin turism, ar trebui sa ne umple pe toti de bani. Asta e ideea care ne vine Tarisoara noastra, care are toate formele de relief, e un dar nepretuit cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu. Darul asta, prin turism, ar trebui sa ne umple pe toti de bani. Asta e ideea care ne vine tuturor in minte, in sezonul estival, cand se numara turistii pe plaja. Spre toamna, cand se termina numaratoarea, constatam ca turismul romanesc nu realizeaza nici 1 la suta din PIB. Francezii sunt cam la 10 la suta, italienii la fel, 40 de milioane de spanioli sunt vizitati anual de 50 de milioane de straini, dar ne consolam cu ideea ca acolo-i Occidentul, cu traditia lui, cultura lui etc. Totusi, la noi, in spatiul carpato-danubiano-pontic, am ajuns sa ne uitam cu invidie la ceafa bulgarilor, care sunt pe la 8 la suta din PIB. Dupa aia, specialistii din Ministerul Turismului incep discutiile. Ce fel de turism trebuie sa dezvoltam? Sa revigoram turismul balnear, turismul marii, sa punem accentul pe agroturism, dar, neaparat, sa nu uitam turismul cultural. In realitate, asa cum stie orice cetatean mediu care isi face concediul in Romania, in tarisoara noastra nu exista decat doua feluri de turism: turismul pe bune si turismul pe tepe. Turismul bun, care in general e mai scump, nu e bun doar pentru ca serviciile oferite sunt de calitate superioara. E mai bun pentru ca iti ofera exact marfa pentru care platesti. Turismul pe tepe seamana cu o pereche de adidasi Nike luati din Obor, cu o suta de mii, care sunt stralucitori, dar se rup dupa ce i-ai incaltat de trei ori. De exemplu, in acest fel de turism te bucuri ca un copil de casuta chilipir peste care ai dat. Abia la mare afli ca mica ta casuta e la rascrucea sonora a trei bodegi, unde Florin Salam si Sorinel Pustiu urla seara de