Mulţi dintre noi n-au ochi să-i vadă pe oamenii cu bani. Dar şi mai mulţi i-ar mînca fripţi pe copiii de bani gata. Destui ziarişti împărtăşesc aceste sentimente creştineşti. Unele ziare s-au întrecut în a-i pune la zid pe fiul lui Ion }iriac şi pe fata lui Mircea Sandu. Cei doi, împreună cu o cîntăreaţă, Ileana Lazariuc, sunt acuzaţi de consum şi de trafic de droguri. Se spune că poliţia e de multă vreme pe urmele lor. Aşa o fi. Surse din Parchet susţin că există probe clare împotriva celor trei. Şi asta e posibil. Dar eu, ca ziarist, cîtă vreme nu am făcut o anchetă din care să reiasă o asemenea concluzie, n-am dreptul să ignor prezumţia de nevinovăţie. Oricît de gras ar fi un subiect, nu-mi pot îngădui să-l tratez ca şi cum aş fi portavocea Poliţiei.
Chiar dacă anchetatorii din România ar fi infailibili " ceea ce nu se prea întîmplă " şi tot trebuie să-mi păstrez o minimă precauţie faţă de ei. Fiindcă nu se ştie niciodată dacă acuzatorul nu greşeşte.
Cînd Andrei Gheorghe a fost acuzat că ar consuma droguri, cea mai mare parte a presei a sărit în apărarea lui, pornind " corect " de la prezumţia de nevinovăţie a jurnalistului. Parchetul susţinea, în cazul lui Gheorghe, că are probe inatacabile. Cînd presa a început să monitorizeze cazul, inatacabilitatea probelor s-a topit. Şi azi îmi pun întrebarea ce au urmărit anchetatorii luîndu-l pe Gheorghe la frăgezit. Au acţionat la comandă, pentru că emisiunea lui, foarte ascultată, căpătase accente satirice la adresa puterii? La radio Pro FM, Gheorghe tocmai lansase un cîntecel care lua nimicitor în derîdere programul "Cornul şi laptele" al premierului Năstase. Acelaşi Gheorghe îşi luase obiceiul de a critica în direct partidul de guvernămînt, dînd microfonul şi ascultătorilor care voiau să facă acelaşi lucru. Sau careva din Parchetul General, ascultînd o emisiune a lui Gheorghe, în care a
