Demisiile în lanţ, grămezile de cenuşă puse în cap de liderii pesedei au înviorat peisajul politic al ultimelor săptămâni. Nu e de colo să-i vezi pe ditamai Dan Ioan Popescul, pe Victor Hrebenciucul, pe Doru Ioan Tărăcila, ba chiar şi pe Sechelarie şi Iacubov, admiţând că nu sunt decât nişte coloşi cu picioare de lut. Ştiu, totul e o mascaradă, un menuet grobian între vechi şi indestructibili complici. Dar e totuşi un pas înainte. Un fel de memento mori! adus la cunoştinţa unei bande de profitori ce se credeau infailibili. Probabil că trecerea acestor căpetenii prin faza "ciocul mic" e doar un tablou dintr-o piesă binecunoscută în partid. Pe vremuri, ea se numea "rotaţia cadrelor". Azi, "demisie de onoare": un tertip prin care dezonoarea temporară e urmată de reprimirea înduioşată la sânul partidului a fiilor risipitori. Pentru cine mai avea iluzii, cazul de hopa-miticism politic Vanghelie spune totul.
Pe de altă parte, la banii, orgoliile şi aroganţa lor, mi-e greu să cred că alde Popescu ori Hrebenciuc nu-şi jură în barbă, chiar în aceste clipe, că se vor întoarce şi vor popi pe cine e de popit. Adică pe Năstase şi echipa lui de juni nerăbdători să încalece şaua puterii. Că viaţa internă a PSD-ului nu era tocmai o grădină de roze a demonstrat-o, încă prin aprilie, semnalul trimis de tânăra gardă înspre Jurassic Park-ul în fruntea căruia tronează Ion Iliescu. Atunci, o "plenară" a tineretului pesedist s-a încheiat, cât se poate de simbolic, cu un cântec al formaţiei Queen, "We Will Rock You." În traducere: "O să vă facem să tremuraţi." Cum organizatorul acelei întâlniri era prinţişorul Ponta, şi cum tot el a devenit, după catastrofa de la alegeri, capul de lance al "schimbărilor" în PSD, ne aflăm în faţa unui început de coerenţă. O coerenţă a cabalei "noilor" împotriva "vechilor".
La o analiză atentă, scorul prost de la "locale" îl ava
