Vineri, 3 ianuarie 1969
Am intrat mai puţin solemn în noul an ; altădată făceam mare caz de clipa când vremea sare / de pe-o roată pe alta, arbitrar... Am răsfoit destul de distrat presa, inclusiv pe cea literară; aproape că n-am deschis televizorul, aşa că şi semnalizările insistente despre schimbarea anului au rămas depărtate. Chiar şi Revelionul, aşa cum l-am petrecut, a fost un aranjament de ultimă oră.
Simptomatică îmi pare absenţa din locuinţa noastră a noului calendar pe perete, a agendelor, a almanahurilor. Dar parcă toată lumea a fost mai moderată de aceste sărbători, urarea "La mulţi ani!" se aude mai discret. E o simplă impresie, poate că mă înşel. Şi totuşi cadrul meteorologic a favorizat sărbătoarea printr-o magnifică ninsoare de două zile. Între timp, peisajul de basm nordic s-a modificat în mod dâmboviţean : viscoleşte, circulaţia e anevoioasă, aluneci penibil pe trotuarele prost curăţate.
Duminică, 5 ianuarie
Nu cred că bărbia mea e "slabă", cum l-am auzit spunând despre a sa proprie pe Modest Morariu. El poartă cioc gen Napoleon III, care-i echilibrează faţa. Chestia asta l-am auzit spunând-o pe când eu lucram la redacţia de scenarii a Cinematografiei. La micul bufet de la etajul şapte al Casei Scânteii (corpul central, intrarea din dreapta), ne vedeam aproape zilnic " el lucra la editura Meridiane ; am scos şi o carte împreună, traducerea mea din Mario de Micheli Avangărzile artistice ale secolului douăzeci (pentru mine, simplu travaliu alimentar) pe care mai toţi intelectualii o au în biblioteca personală...
Nu pentru că bărbia mea ar fi fost slabă îmi lăsasem să crească o barbă neagră şi impunătoare. Cei trei-patru centimetri de fire aspre şi lucioase îmi prelungeau avantajos faţa, conferindu-i o oarecare gravitate. Din păcate, pilozitatea facială îmi arunca în câr
