Daca ati fi urmarit Turul Frantei transmis in direct de Eurosport si ati fi vazut peisajele fabuloase din Bretania probabil ca ati fi facut orice sa ajungeti pe acolo, macar in treacat. Pentru ca inainte de toate competitia de ciclism este o imensa reclama facuta pentru Franta si pamanturile sale binecuvantate. Ma intrebam urmarind aceasta transmisiune, in direct, in care ni se prezinta Franta cateva ore pe zi, ce ar trebui sa facem si noi pentru a iesi in lume, pentru a ne arata frumusetile patriei. Ba mai mult, pe langa "eterna si fascinanta Romanie", vizitatorii dornici de exotic pot vedea si "saraca Romanie"! Lucru, trebuie sa recunoasteti, care nu sta la indemana Frantei, unde vezi o insiruire de tablouri frumoase si "nimic" altceva! Fara sa vezi o "greseala", fara sa vezi un contrast, la un moment dat te intrebi daca nu cumva nu te plictisesti de atata frumos. Pe cand, la noi, bineinteles ca la nimeni, Romania toata inseamna un amestec de frumos si exotic (a se citi saracie si nu numai), un amestec pe care-l intalnesti la tot pasul, de fiecare data in alte culori, cu alte arome si, normal, cu alti oameni. Ceea ce scriu este si principala constatare facuta de caravana Jurnalului National o data cu "Descoperirea Romaniei".
Din nefericire, ca-n multe alte cazuri, murim cu tara asta interesanta, chiar miraculoasa, in brate, pentru ca-n cei 15 ani trecuti de la Revolutie statul n-a avut nici o politica in acest sens. Nu stim sa ne vindem marfa, asta era sensul, nu stim "sa ne vindem tara". Pentru ca s-a strigat pe la inceputul anilor â90 "Nu ne vindem tara!" si guvernantii au inteles ceea ce au auzit.
Cred ca a sosit vremea sa uitam toate prostiile pe care le-am spus imediat dupa decembrie â89 si sa facem exact pe dos! Adica sa scoatem tara la vanzare! Dar sa n-o vindem pe bucati, s-o vindem cu totul. Nu, nu vindem nici pamanturile, nici popo
