I. Eustaţiu Stoenescu

Născut la Craiova în anul 1884, în casa uneia dintre cele mai înstărite familii din Oltenia, Eustaţiu Stoenescu face parte dintr-o generaţie exemplară de oameni de cultură români, de la Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, pînă la Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi şi Nicolae Titulescu, cel din urmă un apropiat al lui Stoenescu încă din primii ani de copilărie, dar şi dintr-o lume privilegiată social şi la adăpost de orice problemă economică. în consecinţă, emulaţia intelectuală, nonşalanţa şi o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detaşare pe care i-o permitea spaţiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personaţităţii sale artistice şi morale. Pe această linie a contactului direct cu identităţi pregnante şi cu individualităţi exemplare se naşte, în mod evident, şi interesul său pentru portretistică, pentru observaţia somatică şi analiza psihologică. El este perceput, astfel, atît în contemporaneitatea imediată cît şi în posteritate ca un prodigios şi exemplar portretist. Fie că portretele sale privesc nişte personaje oarecare, fără o identitate explicită şi o notorietate publică în măsură să justifice un interes particular (Portret de femeie, Tînăr cu carte în mînă, Rochia verde, Portret cu basc, Portret de bărbat, Fetiţa cu cercul etc.), persoane publice cunoscute " artişti, oameni de cultură, personalităţi din lumea ştiinţei etc. " (Portretul profesorului Jean Paul Laurens, Pictorul Ştefan Popescu, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory, Portretul profesorului Ştefan Minovici, Portretul profesorului Papillot, Portretul lui Ion Manu, Portretul lui Lasserson, al lui Panait Istrati, al actriţei Andronescu etc.) fie marile figuri ale curţii regale şi ale aritocraţiei româneşti, dar nu numai, (Portretul Regelui Ferdinant, Portretul Reginei Maria, Portretul Regel