Ce-i drept, nu am mai urmarit cu mare atentie modul in care s-au desfasurat, anul asta, examenele nationale, dar nici datele statistice privind numarul celor care au luat capacitatea, au intrat la liceu sau au trecut cu bine bacalaureatul. Trebuie sa recunosc ca fac parte dintr-o mai veche generatie, ultima care nu a apucat sa sustina examenul prin care se promova in clasa a XI-a. Cei care nu depaseau treapta aveau un bagaj serios de cunostinte generale, dar singura lor sansa era aceea de a urma cursurile la o scoala profesionala. Tot pe vremea aceea au fost la moda liceele cu profil, infiintate de statul comunist pentru ca tot muncitorul sa fie cu inalta calificare, sa stie sa vorbeasca o limba straina, sa poata purta o conversatie... Cultura generala cat cuprindea, iar meserie la fel... Cati dintre absolventii de la acea vreme s-au folosit de diplomele pe care le-au obtinut?! Poate or mai fi niste rataciti care pe ici, pe colo, mai profeseaza meseria pentru care au fost calificati. Dar sa trecem peste ce a fost... De fapt, voiam sa abordez subiectul din alt punct de vedere... Trebuie sa recunosc faptul ca scoala romaneasca este una buna. Dar, pentru ca exista unul, cultura generala este o spoiala, iar multi dintre absolventi ies cu traume de pe bancile scolii. Nu vreau sa bag in aceeasi oala toate cadrele didactice care s-au perindat pe la catedrele din scolile din tara asta... Este vorba numai despre cativa care ar trebui, daca mai sunt prin unitatile de invatamant, sa treaca pe la psihologi. Vina pentru ceea ce devin multi dintre copii sau adolescenti este a parintilor, in primul rand, si dascalilor. Parintii, cel putin cei de azi, lasa pe seama scolii aproape tot ce inseamna atributii. Mai intai gradinita, apoi cursuri primare si gimnaziale. In conditiile in care rezultatele la invatatura ale copiilor sunt sub asteptari, scoala este cea care ia contact cu parint