Nu pot să nu mă întreb care ar fi fost reacţia lui Constantin Noica la gîlceava - volubilă, dar, în proporţie de 80%, mediocră - găzduită de numerele 24 şi 25 ale Dilemei vechi. "Păltinişenilor", sau pro-păltinişenilor, le-ar fi făcut un reproş sever. S-ar fi declarat dezamăgit să-i vadă ieşind bătăios pe scenă pentru o ciorovăială de doi bani. O ciorovăială ale cărei mobiluri nemărturisite sînt meschine şi a cărei miză "la vedere" e inconsistentă. Militantismul ideologic nu e niciodată un interlocutor real, mai ales cînd nu e decît camuflajul unor veleităţi contrariate. "În loc să vă vedeţi de treabă - ne-ar fi spus - aţi intrat, iritaţi, într-un joc nesemnificativ în sine, aţi cheltuit timp şi energie pentru a combate nu o teză, ci un cîrcel psihologic imatur şi abia articulat. Aţi căzut în polemică mondenă şi vanitate." Celorlalţi, le-ar fi scris, probabil, o scrisoare: "Dragii mei, observ cu o prietenească îngrijorare că, deşi unii dintre dumneavoastră vă aflaţi la vîrsta minunată a căutării de sine şi a întrebărilor decisive, iar alţii la aceea a creativităţii mature, vă lăsaţi confiscaţi de îndeletniciri colaterale. Se aşteaptă de la voi un atac substanţial şi spectaculos, iar voi nu reuşiţi să depăşiţi mentalitatea băieţilor de mingi. În loc să acumulaţi masiv şi să construiţi solid, vă pierdeţi vremea în juvenile îmbrînceli de vestiar. Ar fi preferabil să vă apucaţi de citit şi de scris. În această ordine. Ar fi preferabil să vă concentraţi asupra pariului propriu, să vă preferaţi, să vă bateţi cu zeii, nu cu prestigiile contingente ale contemporanilor. Feriţi-vă să ajungeţi simpli «exponenţi»: ai unui grup, ai unei generaţii, ai unei doctrine. E o cale sigură spre pierderea identităţii. Dacă nu reuşiţi să vă mobilizaţi, să «înscrieţi» pe terenul olimpic, nu căutaţi, din comoditate sau suficienţă, alibiuri justificative. Nu daţi vina pe ceilalţi, pe sa