Ca nu sunt bani atat cat ne-am dori si cam cat ar vrea Guvernul sa aiba pentru acoperirea nevoilor e o certitudine. Se vede asta din traiul nostru de zi cu zi, din investitiile mult prea scazute care provin din capital autohton, din felul in care arata cele mai multe sosele, spitale, scoli.

Nu vorbesc despre exceptii – firme si persoane – care ori au dat un tun, doua si au facut bani cat pentru cinci-sase generatii de-acum inainte si nici despre cei care, avand inteligenta si vointa sa exploateze o idee, au devenit bogati peste noapte.

Alarmant este atunci cand realitatea e calcata in picioare si batjocorita de afirmatiile unor oficiali, care tin neaparat sa raporteze productii-record de oameni fericiti.

Imi aduc aminte cum se incapatana un ministru, cu o saptamana inaintea campaniei electorale pentru alegerile locale, sa ne convinga de faptul ca romanii o duc bine, dar ziaristii – zelosi in a denigra – si-au montat ochelari negri si nu vad, sub nici un chip, rozul din viata celor din jur.

Pentru ca s-ar putea spune – la filosofie sociala se pricepe toata lumea – iata cateva cifre care ne plaseaza exact acolo unde suntem si cu nivelul de trai, si cu speranta de viata, si cu demagogia politicienilor – in sprint dupa bunavointa electoratului.

Salariul minim din Romania este la mai putin de jumatate fata de cel din Slovacia si de trei ori mai mic in comparatie cu Cehia. Astfel, tara noastra se afla pe penultimul loc, intr-un clasament publicat de Oficiul statistic al Uniunii Europene – Eurostat.

Vecina noastra – voioasa de obicei, ca ne-a luat-o inainte – Bulgaria – ocupa ultimul loc, cu 61 de euro/luna, in timp ce romanii au un salariu minim pe economie de 69 de euro. Studiul european a inclus nu numai tarile membre ale Uniunii Europene, ci si pe cele candidate, inclusiv Turcia, precum si Statele Unite. @