Elogiul betiei Te-ai astepta ca postul Etno sa fie un bun pastrator al traditiilor folclorului nostru, sau macar sa se straduiasca a tine piept invaziei kitschului, atat de prosper in aceasta zona. Elogiul betiei
Te-ai astepta ca postul Etno sa fie un bun pastrator al traditiilor folclorului nostru, sau macar sa se straduiasca a tine piept invaziei kitschului, atat de prosper in aceasta zona. Asa cum arata insa, pare o ograda a nimanui in care, de dimineata pana seara, intra cine vrea, chiar daca exista o persoana pe post de gazda. Invitatii sunt preocupati sa-si cucereasca teleauditoriul nu atat cu glasul, cat cu etalarea unor costume asa-zis populare, in variante de interpretare care pot starni stupoarea oricarui etnolog. Burdusiti cu flori de toate neamurile, cu ciorchini, frunze de vita, de stejar, pieptii camasilor barbatesti nu dispun de nici un centimetru patrat de panza alba, de parca ar fi covoare, nu altceva. Iile femeilor gem, uneori, de atatea sclipiciuri. Sunt pacate mai vechi, despre care am mai scris si chiar daca in ultima vreme se observa unele miscari pe frontul regiei, vechile naravuri raman la locul lor. O schimbare bate, totusi, la ochi, si anume aparitia unui spot despre care nu putem sa ne pronuntam cu exactitate: nu se stie limpede daca vrea sa fie reclama unei bauturi stramosesti (sticla nu pare a fi adecvata) sau, pur si simplu, un elogiu adus betiei ca stare frate cu romanul. Un flacau rumen la fata alearga pe tapsane cu o sticla din care tot trage cate o dusca. Nu poti sa-ti dai bine seama cand se impiedica si cand face o saritura mai hoata, pentru ca totul este filmat intr-un ritm rapid. Lichidul dispare vazand cu ochii din recipient, pe masura ce barbatul cinsteste pe toti cei intalniti in cale, batrani, tineri, dar mai ales necuvantatoare, gaste, oi, capre. Ce-o fi avand cu bietele animale carora vrea sa le toarne palinca sau vi
