Cu putin timp inainte de a atinge virsta de pensionare, unii dintre specialistii care au tinut in spate industria romascana au fost trimisi in somaj. Cu 20 - 30 de ani vechime, multi aleg pensionarea pe caz de boala. In ultimul timp, tot mai multi romascani si-au pierdut locul de munca, la o virsta la care nu-si mai pot gasi usor o slujba. Drama acestora este amplificata si de faptul ca, dupa o viata in care au lucrat in cadrul unei intreprinderi de stat, falimentata in momentul de fata, facind acelasi lucru in fiecare zi, intrind in rutina, acum le este foarte greu sa se incadreze intr-un nou colectiv, de multe ori tinar, asta in fericitul caz in care sint incadrati intr-un nou loc de munca. In foarte multe cazuri, persoane care au avut o cariera stralucita s-au vazut nevoite, dupa disponibilizare, sa urmeze unele cursuri de ospatar, bucatar sau vinzator, organizate de Agentia Locala a Fortelor de Munca, speciale pentru someri. Ei se considera umiliti de faptul ca, in prag de virsta a treia, au batut la usile patronilor pentru un loc de munca, dar au fost refuzati, mai mult sau mai putin politicos. De aceea, multi dintre acestia au ales sa munceasca in strainatate, riscindu-si sanatatea, si asta pentru a avea un trai mai bun: "La viata mea am fost inginera. Am lucrat 20 de ani la o fabrica, dupa care au decis ca nu mai au nevoie de serviciile mele. Le-a trebuit 20 de ani sa-si dea seama de asta! Prefer sa ma umilesc in Italia, sa fac menajul decit s-o fac in Romania! Macar, in strainatate, sint platita mai bine", a declarat una din somerele Romanului. Dramatica este si situatia celor care nu reusesc sa depaseasca momentul cind devin someri. Ei sint sfatuiti chiar de doctori sa se pensioneze medical, pentru o pensie de mizerie, in conditiile in care pensiile de invaliditate au crescut cu sume modice. Este si cazul Mariei A., care a lucrat ca laboranta intr-un depozit