In Romania, despre consumator si protectia lui s-a vorbit pentru prima data in 1992, cind a fost adoptata prima lege organica privind protectia consumatorilor. In cei 12 ani scursi de atunci, romanii abia daca au invatat ca au dreptul sa fie informati

Cit de constienti sint cumparatorii romani de drepturile lor?

In Romania, despre consumator si protectia lui s-a vorbit pentru prima data in 1992, cind a fost adoptata prima lege organica privind protectia consumatorilor. In cei 12 ani scursi de atunci, romanii abia daca au invatat ca au dreptul sa fie informati. Desi nu exista nici sondaje si nici statistici in acest sens, responsabilii guvernamentali si cei ai asociatiilor neguvernamentale admit la unison ca acesta este cel mai cunoscut drept. (Mihaela Balea)

Intotdeauna vin si spun: ?Nu mi-a spus cum functioneaza, desi trebuia?, deci stiu ca au dreptul la informatii?, spune Elena Moise de la Asociatia pentru Protectia Consumatorilor. Cel mai putin cunoscut dintre drepturi, desi extrem de important, este acela de a cere si de a fi despagubit. Consumatorul banuieste acest lucru, insa de cele mai multe ori renunta sa pretinda ceva, atit timp cit simpla sa intrebare este intimpinata intii cu raceala si apoi cu ostilitate. Comerciantul stie foarte clar, de pilda, ca are obligatia, prin lege, sa schimbe sau sa restituie contravaloarea unui produs care se strica de minimum trei ori in prima jumatate a perioadei de garantie. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, despagubirea se acorda doar dupa interventia organelor in drept, dupa multa alergatura, sesizari si nervi consumati. Elena Moise mai atrage atentia si asupra unui aspect mai putin mediatizat in privinta despagubirilor. Pe linga remediere, schimbare sau restituirea banilor, consumatorul are dreptul si la daune morale. Mai ales atunci cind a avut de suferit de pe urma utilizarii unui