In vacanta. In jurul blocului in care locuiesc, vreo doua duzini de baieti si fete isi petrec vacanta de vara band sucuri, lovind o minge ovalizata, palavragind despre fotbal si vedete si respirand un aer incarcat cu pulbere de plumb si vapori de benzina. Iarna si vara, ii vezi aici, luand cu asalt i...
In vacanta
In jurul blocului in care locuiesc, vreo doua duzini de baieti si fete isi petrec vacanta de vara band sucuri, lovind o minge ovalizata, palavragind despre fotbal si vedete si respirand un aer incarcat cu pulbere de plumb si vapori de benzina. Iarna si vara, ii vezi aici, luand cu asalt intrarea, dandu-si intalnire la "Clubul 280", cum spunea un vecin, referindu-se la numarul casei noastre. Unii vorbesc prea tare, altii fumeaza sau strivesc gardul viu, iar din cand in cand, sunt cativa care tipa dupa miezul noptii, ignorand marele "dormitor" din jur - creatie a unui regim care dorea sa-si aseze toti supusii in oribilele cutii de chibrituri. Cu toate acestea, eu ii iubesc pe tinerii mei vecini. Mai mult, ii si inteleg. Ce vina au ei ca s-au nascut la diverse etaje, intr-un spatiu stramt si betonat, si nu intr-o casa omeneasca, "pe pamant"? De ce trebuie sa poarte ei stigmatul greselilor unei intregi generatii care a acceptat un regim absurd, semi-militar, vreme de atatia ani? Unde sa se duca, daca nu mai au bunici la tara, iar la mare si la munte i-ar costa o avere? Cum sa-si petreaca acesti copii copilaria si vacantele? Daca le-as povesti ce faceam eu la varsta lor, intr-o zi obisnuita de iulie, li s-ar parea o gluma. Ii asigur insa ca, in comparatie cu ceea ce vad si fac ei pe platoul fierbinte de asfalt, copilaria mea a fost, jur!, o feerie.
In prima parte a zilei, dupa cinci mere mancate pe inima goala, pe care mi le puneam de cu seara sub perna, aveam grija caprelor. Padure de fag, rapi pe care alunecam agatati de curpeni, fr
