Lumanari, tamaie, cruciulite, icoane si alte obiecte de cult. Toate formeaza o mica industrie mai putin cunoscuta, subterana, destul de inchisa. La nivel mondial, aceasta industrie ajunge probabil la sute de milioane de dolari, iar de pe urma ei au castigat cei care au pus baze temeinice, vreme de zeci de ani. Este cazul familiei Stadelmaier, care in primele decenii ale secolului trecut infiinta un mic atelier de croitorie pentru clerul catolic, in oraselul olandez Nijmegen. Daca ar fi comparata cu marile case de moda, Stadelmaier ar fi probabil astazi un fel de Versace sau Christian Dior al hainelor preotesti. In toti acesti ani, povestea casei Stadelmaier a trecut prin mai multe etape, fortata de imprejurarile istorice, adaptari si chiar un faliment. Vremelnica sau nu, ultima etapa a circuitului Stadelmaier trece prin Romania, pe la Satu Mare, unde firma olandeza a inceput sa produca acum noua ani. Primul contact al firmei olandeze cu Romania a avut loc in 1994, prin intermediul unui fost bursier roman, care pe perioada sederii sale acolo fusese inregistrat intr-o baza de date. Andrei Dinga, de profesie inginer chimist, beneficiase de o bursa de trei luni in orasul Zutphen, infratit inca din anii '70 cu orasul natal Satu Mare. La Zutphen, Dinga luase contact cu comunitatea de business locala, prin intermediul Camerei de Comert, care oferea bursa si s-a pus la curent mai ales cu lucrurile marunte, dar deopotriva importante, legate de eticheta in afaceri. "In 1994 am primit un telefon de la domnul Stadelmaier, care-si prezenta firma. A spus ca face obiecte bisericesti si ca vrea sa inceapa sa faca afaceri in Romania, mai ales ca in firma lui lucra de 20 de ani o doamna din Romania, astfel incat se gandea ca n-ar fi nici o problema de comunicare", isi aminteste Dinga. Un an mai tarziu de la primul contact se infiinta astfel Astarom (Aart Stadelmaier Romania), unde St