Ultima parte a fulminantului interviu realizat de istoricul Marius Oprea cu Vladimir Bukovski se incheie cu o morala dura pentru relicvele kaghebismului si comunismului: "Morala este numai una, la toata povestea asta: ei nu prea au ce sa ne faca, pentru ca noi suntem nascuti sa-i ingropam".
Victor RONCEA
Marius Oprea: Vladimir, am tot vorbit de lagare, de viata in lagar, dar nu mi-ai spus nimic despre modul in care ai reusit sa faci fata anchetelor KGB-ului.
Vladimir Bukovski: E foarte simplu. Nu am marturisit nimic, am refuzat de fapt de la bun inceput sa stau de vorba cu ei. La un moment dat, cel care ma interoga mi-a spus: "Bine, poti sa faci pe eroul si sa nu ne spui nimic, dar nu uita ca o putem aresta si pe mama ta, care va sta intr-o celula invecinata, asa ca sa o poti auzi cand plange".
N-am raspuns nimic, dar cand m-am intors de la interogatoriu, am inceput sa rad. Cum e si normal, in celula mi se bagase un informator. Asa ca acel turnator din celula m-a intrebat pe data de ce rad, iar eu i-am raspuns: "Kaghebistii astia ma ameninta ca o aresteaza pe mama.
Tampitii, habar n-au ca femeia asta mi-a distrus viata, asa ca uite, s-au hotarat sa o aresteze tocmai din cauza mea si m-au facut foarte fericit". Bineinteles, nu era adevarat, dupa ce mama a divortat de tata ea m-a crescut si am tinut intodeauna la ea ca la ochii din cap. Dar, datorita acestui prim truc pe care l-am folosit, nimeni nu s-a legat vreodata de mama.
Si-a vazut intodeauna netulburata de viata, fara sa fie anchetata macar un ceas.
M.O.: Nu te-au amenintat si pe tine? Nu te-au pus, de pilda, sa alegi intre inchisoare si a colabora cu ei? La noi, asa faceau - si marturisesc ca am avut la un moment dat, pe 12 august 1988, la ora 4 dupa-amiaza, de ales - ori semnez un angajament, ori merg la inchisoare intre 6 si 8 a
