Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu au murit in septembrie 1991, in cursul "mineriadei" incheiate prin "debarcarea" Guvernului Petre Roman. Initial, justitia s-a laudat ca l-a gasit pe ucigas: un ofiter SPP, care a si fost trimis in judecata. Ulterior, aceeasi justitie s-a razgandit si a clasat cazul in categoria AN (cu autor necunoscut).
O toamna haotica. 25 septembrie 1991, ziua in care Bucurestiul a fost luat din nou cu asalt de hoardele de mineri. Spre deosebire de "mineriadele" din 1990 in care ortacii fusesera asmutiti impotriva celor mai marunti dintre opozantii FSN-ului, de asta data ei au navalit asupra Capitalei pentru a "faulta" chiar Guvernul Romaniei, condus pe atunci de Petre Roman. Stiind la ce se pot astepta din partea lor, autoritatile au luat masuri pentru protejarea Palatului Victoria si a demnitarilor de acolo. Minerii au ajuns in zona in jurul orei 14:30. La inceput, s-au multumit sa scandeze lozinci antiguvernamentale. In orele urmatoare, multi bucuresteni, care uitasera probabil atrocitatile comise de mineri cu un an inainte, li s-au alaturat protestand, cot la cot cu ei. In cateva ore, situatia a scapat de sub control. Dupa ce au ocupat Piata Victoriei, protestatarii au atacat fortele de ordine, cu tot ce le-a cazut in mana, de la pietre smulse din caldaram pana la sticle incendiare. Catre seara, autoritatile au reactionat energic pentru depresurarea Guvernului. Multimea, extrem de violenta, a reusit, la un moment dat, sa incendieze parterul cladirii. In acele imprejurari, soldatul jandarm Nicolae Lazar a suferit arsuri grave si a murit in chinuri. El a fost prima victima a "mineriadei" din septembrie ’91. Ca raspuns, fortele de ordine din Guvern au deschis focul asupra multimii, cu munitii neconventionale. Doua dintre acele proiectile si-au incheiat traiectoriile in piepturile tinerilor Aurica Crainiceanu si Andrei Frum
