Ioana BAETICA

Fisa de inregistrare

Prefata de Liviu Antonesei,

Editura Polirom, Colectia „Ego. Proza“, Iasi, 2004, 216 p.

Se va vedea, cu siguranta, mai tirziu daca debutul Ioanei Baetica – in noua colectie a Editurii Polirom, „Ego. Proza“ – are si alte semnificatii in afara de aceea a unei „fise de inregistrare“ (una printre atitea altele semnalabile intr-un an) in memoria prodigioasa, dar, din fericire, selectiva a literaturii. „Fisa“, proiectul, esantionul textual pe care foarte tinara Ioana Baetica ni-l propune spre lectura si „inregistrare“ – un roman minimalist sau „fracturist“ (eticheta de grup discutabila si acoperind o realitate conceptuala ambigua), Pusul lui Pan, si patru proze autonome – ar apartine, cum intelegem din prefata curtenitor-elogioasa semnata de Liviu Antonesei, unei autoare rafinate si mai cu seama curajoase. Ioana Baetica il sfideaza pe ipocritul si pudibondul cititor roman, sustine prefatatorul. Desigur ca gestul nu e in sine amendabil (si cu atit mai putin blamabil) cita vreme nu presupune sfidarea bunului-gust sau a bunului-simt estetic.

In paranteza fie spus, pare de bon ton de la o vreme, in lumea literara de la noi, pentru autori ca si pentru critici, discutia, devenita otioasa, despre – zice-se – necesitatea presanta de a renunta, in fine, la tabuuri, la prejudecati, la inhibitii. Care tabuuri? Care prejudecati? Care inhibitii? Cum e firesc, publicarea unor carti „dezinhibate“, „curajoase“ – fie traduceri, fie productii autohtone – nu cred ca mai poate declansa, ca in vremea lui Bogza si a lui Eliade, scandal public, procese, ostracizari. Liviu Antonesei aduce insa doua contraexemple: Marius Ianus si Mihai Galateanu, doi tineri poeti blamati pentru texte indraznete. E mai greu de inteles cum pot sta cei doi, in enumerarea „inaintasilor“ adversari ai pudibonderiei, alaturi de nume parc