Florin LAZARESCU

1. E un simplu cod de identificare. Nimic altceva decit ceea ce inseamna „regizor/pictor/politician sau om tinar“. Eu unul o prefer tuturor catalogarilor cu terminatia „-ism“. Unele dintre acestea sint de-a dreptul ridicole si nu limpezesc – mai mult complica – starea de fapt. Exista o manie la noi de a da nastere unui concept literar inainte de a scrie cartile care sa-l reprezinte. Nu mai stiu in ce articol am descoperit uimit ca eu as fi un scriitor „douamiist“. In citeva cronici la Ce se stie despre ursul panda am fost numit „minimalist“. Dupa altii, cochetez cu „textualismul“, „absurdul“, „realismul magic“, „imaginarul cinematografic“ si „cultura populara“. O doamna librareasa mi-a plasat romanul la raftul de „carti cu animale“. Acum m-am apucat de un nou roman, Sariti in aer, porci occidentali!, si mi-e teama c-o sa ma trezesc inclus in categoria „extremistilor“. Nu stiu sincer unde mi-ar fi locul raportat la critica literara. Eu am doar placerea scrisului pe care visez sa o transform intr-o placere a lecturii pentru cit mai multi cititori.

Cred ca o sintagma precum „scriitor tinar“ are meritul de a anunta, pur si simplu, aparitia/existenta unui scriitor in plus. Nu te obliga sa respecti o traiectorie teoretica impusa din exterior. Esti in postura de a scrie in deplina libertate. Apoi, o editura trebuie sa-si asume valoarea cartii publicate (prin referentii sai), iar cititorii si critica literara sa o confirme.

2. Dupa ce Polirom a lansat colectia „Ego. Proza“ la Bookarest 2004, in presa din Romania a fost comentat pe larg impactul acesteia. N-are rost sa reiau aici toate punctele de vedere. Dupa mine, marele cistig al initiativei consta in crearea unei mediu concurential, binevenit atit pentru tinerii scriitori, cit si pentru editurile romanesti. Pe de o parte, vom avea din ce in ce mai multi tineri interesati