Un coleg a intrebat atunci daca nu cumva aceasta migratie nu va afecta procesul de restructurare a economiei sau, mai precis, daca aceasta noua supapa pe care o constituie migratia nu va oferi autoritatilor posibilitatea de a evita din nou sa intreprinda necesara restructurare a economiei. Problema este reala. Si talcul nu se rezuma doar la problema cu pricina. Experienta tranzitiei romanesti dovedeste fara echivoc ca autoritatile, indiferent care au fost acelea, au cautat supape in locul reformelor si le-au folosit pentru a castiga timp. Dar nu pentru a face, ci pentru a nu face reforme. Nu exista nici un motiv de a crede ca posibilitatea oferita de migratie, intervenita in ceasul al 12-lea ca supapa de a iesi din strangularea economica, va fi folosita in vreun alt mod. Respectiv, timpul ce va fi castigat va fi utilizat la fel ca pana acum, nu pentru a face, ci pentru a nu face reformele ce se cer in continuare. Pentru a ocoli adevaratele reforme spre o economie de piata, sub motivatia in principiu a suportabilitatii sociale, dar in fapt spre a crea camp liber devalizarii banului public de catre cei aflati la putere si clientela lor politica, autoritatile romane, indiferent de culoarea lor, au folosit intens diverse tertipuri cu efecte dezastruoase pentru economie pe termen lung. Aceste tertipuri nu numai ca au intarziat periclitant reformele, dar unele din ele au reprezentat divagatii de la economia de piata, ajungand, prin denaturarile introduse, sa creeze structuri hibrid in economie, de care aceasta nu mai poate scapa si care au devenit un balast greu in contextul aderarii la Uniunea Europeana.

Cea mai de anvergura operatiune de evitare a reformelor spre o economie de piata a constituit-o folosirea, ca supapa, a sistemului public de pensii. Milioane de oameni, de-a lungul perioadei postdecembriste, pentru a nu fi trimisi in somaj, au fost scosi antic