Fotbal pe goluri existentiale

Putina lume a inteles ce anume s-a intamplat atunci. A contat in primul rand numarul mortilor si aproape nimeni n-a vazut ca, pe langa varsarea de sange, se mai intamplase ceva. Aparea prima dovada ca fotbalul devenise un joc existential. Sub acest diagnostic pretentios se ascunde o realitate brutala si ampla. Fotbalul ca eveniment existential e legat de nevoia devastatoare de continut care macina grupurile mari si anonime ale lumii moderne. Depersonalizarea inuagurata de anii '60 a facut victime exact in zona pe care liberalii acelor ani au crezut ca o emancipeaza. La randul ei, multimea fara valori a marilor orase, fostul proletariat industrial, a crezut ca poate traversa desertul. Fotbalul si, in masura tot mai mare, cultul agresiv al vedetei au lasat acestor oameni in cautare de sens impresia ca sunt reperele in jurul carora se poate construi o existenta. Asezat in centrul nevoilor spirituale ale omului vid, fotbalul a devenit pretextul si poligonul asupra caruia s-au napustit toate trairile needucate ale multimii. Fotbalul a fost pus la treaba. De la el au asteptat cartierele sarace reanimarea spiritului de grup. Si, intr-adevar, la marginea lui au aparut imediat "armatele" de suporteri. La Manchester si Liverpool masa de "fani" a fost, pe la inceputul anilor '80, "militarizata". Logic, tot prin fotbal si-au purtat aceste "armate" razboaiele. Dar fotbalul ca eveniment existential nu a ocupat doar zona de impulsuri agresive a vietii. Si latura domestica, partea pacifista a traiului cotidian a fost comutata pe fotbal. Confortul casnic, micile placeri, sarmul clipelor intime, educatia de familie a copiilor sunt dictate, pentru mase enorme de oameni, de un enorm nomenclator fotbalistic. De la afise si scrumiere, la modele de tunsoare si costumul de fiecare zi, totul vine din fotbal. La capatul acestui proces, omul modern si