Ideile indraznete ale unor oameni al caror nume reprezinta azi institutii au fost, la un moment dat, IMM-uri.

Companiile mici, pornite de trei oameni cu o idee, sunt coloana vertebrala a celei mai mari economii a lumii, in care numarul celor care muncesc pe cont propriu sau sunt direct implicati intr-o “intreprindere mica si mijlocie“ – ca procent din populatie – il depaseste cu enorm de mult pe cel din marile tari europene, in randul carora Romania viseaza sa intre.

Potrivit unui studiu realizat anul trecut, Marea Britanie si Irlanda erau fruntase din punctul de vedere al numarului de intreprinzatori, urmate indeaproape de – surpriza! – Ungaria. Mult spre coada clasamentului se aflau Franta si Italia, cu Germania avand tot un numar dezamagitor de aventurieri ai capitalismului pe cap de locuitor.

Mai-marii Uniunii Europene sustin sus si tare ca vor sa ajute IMM-urile sa devina forta motrice care sa faca din economia UE cea mai dinamica din lume peste nu mai mult de sase ani. Ceea ce viseaza Comisia Europeana este subminat de guvernele din Paris si Roma, care sacrifica libera initiativa pe altarul subventiilor pentru companii muribunde ca Alitalia si Alstom.

Reversul medaliei protectiei sociale atat de trambitate in Paris, Berlin sau Bucuresti il reprezinta o societate care incurajeaza inertia si pune bete in roate spiritului de aventura care a facut din capitalism unicul sistem economic de succes durabil din istoria lumii.

Ca si IMM-urile din Romania, cele din UE se lupta cu inechitatea creata de astfel de ajutoare acordate companiilor-dinozaur. Daca adaugam si gradul de fiscalitate cu care se confrunta IMM-urile Batranului Continent, avem tabloul complet al unui sector lasat la voia intamplarii.

Insusi comisarul european care se ocupa de IMM-uri ofta amarnic in ziarul Capital de saptamana trecuta