Nicolae Ceamburu, de 54 de ani, este unul dintre fiii satului Bohorelu. El nu se poate impaca usor cu ideea ca satul in care s-a nascut si a trait va fi ras de pe suprafata pamintului. Cu toate ca este angajat de 33 de ani al Exploatarii Miniere Matasari, unitatea care vrea sa desfiinteze satul pentru a depozita sterilul rezultat in urma exploatarii carbunelui, Nicolae s-a opus ca locul sau natal sa fie sters de pe harta. Locuinta lui a fost demolata si s-a mutat linga Tirgu Jiu, in urma unui schimb imobiliar. Din casa lui Nicolae Ceamburu nu au mai ramas decit scarile. Acesta s-a trezit intr-o dimineata ca nu mai are pe unde sa iasa din casa, fiindca era inconjurat de pamint: „Veneau noaptea cu abzeterul si dimineata te pomeneai ca nu mai ai pe unde sa iesi din casa afara. I-am dat in judecata si am obtinut hotarire judecatoreasca de intrerupere a lucrarii. Uite scarile mele la casa. Si Vulpe (fostul director al Societatii Nationale a Lignitului Oltenia -n.r.) avea doua camere si s-a ales cu noua, iar pe mine m-a lasat cu nimic. Stiti ce casa am avut eu aici? Nu avea nimeni casa mea. Uitati-va ce a mai ramas din ea. Aveam vie de altoi... Au bagat buldozerul si mi-au darimat-o“.
2,2 miliarde de lei,ca sa plece din sat
Cel care s-a luptat cu compania miniera spune ca a fost rugat cu citeva miliarde sa plece din sat: „Erau pe capul meu. Fugeam prin padure, la vale. M-au rugat si cu bani ca sa plec, dar nu am luat. Va spun exact, ca nu imi este frica: 2,2 miliarde de lei. Nu am pus mina pe un leu. Mina mi-a promis acesti bani. Eu am negociat cu Vulpe. Am avut o casa si au pus noaptea pamint pe mine, pina cind m-au scos afara“, sustine Nicolae Ceamburu.
Biserica din Bohorelu este plina de sicrie
Biserica din Bohorelu este de mult inchisa. Peretii bisericii sint crapati si se desprind la cea mai mica atingere. Inauntru, prin geamuri
