În ultimele luni merg zilnic cu metroul. Aşa am aflat, dintr-o reclamă că trenul de sub Bucureşti împlineşte în acest an un sfert de secol. Cum reclama aceea se distribuie cam tuturor celor care intră în subteranele metroului, am auzit tot felul de frînturi de discuţii despre cel care a făcut metroul: Ceauşescu.
În marea lor majoritate aceste discuţii porneau de la ideea că dacă n-ar fi fost Ceauşescu n-ar fi fost nici trenul subteran. Am mai auzit însă şi interpretări în care meritul revenea comunismului, pe care degeaba îl înjurăm azi, fiindcă "a făcut realizări pentru oameni".
Amîndouă aceste interpretări au ca punct de pornire propaganda totalitară care continuă să-şi facă efectul în România după 15 ani de la căderea ceauşismului.
Totuşi primul metrou din lume a fost construit la Londra, într-un regim capitalist pur sînge. Şi pînă la metroul de la Moscova lui Stalin, la Budapesta capitalistă exista un tren subteran...
Marele defect al capitaliştilor care au inventat metroul e că nu şi-au inventat şi un aparat de propagandă pe măsură.
Altfel nu-mi imaginez cum intelectuali occidentali s-au putut declara entuziasmaţi de metroul stalinist ca despre o mare izbîndă pentru proletariat, de parcă în ţările lor de baştină metrourile ar fi fost făcute pentru uzul claselor de sus.
În ceea ce ne priveşte ideea construirii unui tren metropolitan a apărut între cele două războaie mondiale, în scurtul interval de avînt economic al României. Tot atunci, de altfel, s-a născut şi ideea Canalului Dunărea-Marea Neagră. Nimănui nu i-a trecut însă prin cap, între cele două războaie, că o idee interesantă economic va fi transformată într-un Gulag de regimul comunist care a preluat-o.
Propaganda comunistă de la noi s-a străduit să ne convingă de faptul că a preluat o ţară înapo