Protagoniştii
El scriind consecvent "năpraznic", între numeroşii lui amici extaziaţi, pe bune, de opera care i s-a adunat ca de la sine în deloc puţine volume incendiare de 20 de ani încoace, ultima sosită este excelenta poetă suceveană Angela Furtună, care-i solicită insurgentului nouăzecist Mihail Gălăţanu un interviu pentru nr. 2/2004 al Caietelor botoşănene HYPERION. Dar, fapt care m-a surprins până la mâhnire, dialogul mi se pare compromis, presărat fiind cu prea multe ciudăţenii, neglijenţe şi lejerităţi de limbaj, ca să nu reacţionez în consecinţă. Un dialog de pomină, cu întrebări angelice şi cu răspunsuri vâscoase, demne de iadul cel mai adânc. Şi, pe deasupra, textul tipărit este plin-ochi de felurite greşeli. în privinţa pasajelor stupefiant ireverenţioase, întrebat fiind în ultimă instanţă, dacă şi le regretă, el declară, amuzat şi "dezinhibat", că nu.
Riscurile nedelimitării
E de mirare că nicăieri pe parcurs, poeta n-a dat nici cel mai mic semn de crispare, fie la transcrierea textului, fie la recitirea lui, la rece, înainte de a-l trimite la tipar. Neschiţând nici cel mai mic gest de delimitate, la care ar fi avut dreptul, ea alunecă, fatalmente, în postura celei care se solidarizează parcă cu toate insanităţile şi umorile interlocutorului său, cu picanteriile cam grosolane care, gustate şi îngăduite în operă, sunt nepermise, sau ar trebui să fie aşa, într-un spaţiu public cum consider că este şi pagina unei reviste ce se respectă. Ca hipnotizată de "strălucirile" idolului său de moment, A. F. nu reuşeşte practic să-i atragă în mod colegial atenţia asupra hibelor, nu spre a-l cenzura, Doamne fereşte!, ci spre a atenua, de comun acord, excesele, spre a corecta greşelile şi spre a reformula turnând în similare decente sintagmele urât mirositoare. Dar atunci Mihail Gălăţanu n-ar mai fi fost Mihail
