Tintirea inflatiei, ca practica reala si rezultate scontate, depinde de functionarea economiei, cu diverse constrangeri pentru politica bancii centrale
BNR a anuntat introducerea “tintirii inflatiei“ (TI), ca regim de politica monetara, in 2005. Aceasta in conditiile in care scaderea inflatiei (dezinflatia) este un succes al ultimilor ani; inflatia este probabil sa ajunga sub 9% in 2004 si in jur de 7% in anul ce vine.
BNR doreste TI pentru a consolida asteptarile cetatenilor si firmelor privind scaderea inflatiei, in perspectiva admiterii in Uniunea Europeana. Ungaria, Polonia, Cehia au adoptat acest regim in deceniul trecut, ceea ce este poate un imbold, dar experienta lor nu este concludenta.
TI semnifica, intre altele: o axare mai clara si accentuata a politicii bancii centrale pe tinta de inflatie; depasirea unor proceduri simple (mecanice) de urmarire a tintei de inflatie – ma refer la controlul agregatelor monetare sau folosirea cursului de schimb ca ancora antiinflationista; utilizarea de modele structurale si macroeconometrice care orienteaza politica monetara; un orizont
de timp adecvat (nu scurt) intre actiunile bancii centrale si efectele scontate, ce depinde de mecanismul de transmisie a politicii monetare; transparenta si comunicare buna. TI inseamna sa “citesti“ evolutia economiei cu cel putin patru trimestre in avans si sa adopti masuri de prevenire a devierilor previzibile de la tinta de inflatie asumata.
Regimul TI, ca practica reala si rezultate scontate, depinde de o serie de conditii. Am in vedere functionarea economiei, cu diverse constrangeri pentru politica bancii centrale. Este dificil astfel de admis ca BNR va lasa cursul de schimb cvasiliber pentru a avea camp sporit de manevra in politica monetara, in viitorul apropiat.
Aceasta ipoteza ar fi si mai putin plauzibila daca s-ar
