În cartea a cincea, în care sunt întărite pentru a doua oară rânduielile date de Dumnezeu poporului ales, în capitolul patru intitulat Supunerea faţă de legi, întâlnim fraza de bază autoritar enunţată;
1. "Ascultă, dar, Israele, hotărârile şi legile, care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi să vă duceţi să moşteniţi acel pământ, pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire.
2. Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsaţi ceva din ele; păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi. (...)
7. Căci este oare vreun popor mare, de care dumnezeii lui să fie aşa de aproape, cât este de aproape de noi Domnul Dumnezeul nostru, oricând îl chemăm?
*
Antisemiţii, de la romani, trecând prin Spania inchizitorială şi prin evul mediu până în epoca noastră, văd în distincţia făcută între dumnezeul celorlalte neamuri scris cu literă mică şi Dumnezeul iudaic, scris cu majusculă. Unul din motivele ce au dus la prigoana etnică fără precedent. Evreii, se spune, şi-ar fi făcut-o cu mâna lor. Observaţie cinică. Nici o trufie, oricât de acerbă, dacă este îndreptăţită, nu poate fi expusă unor represalii rasiale crunte... Lăsând la o parte numele atâtor oameni de ştiinţă de prim rang... Dramă ascunsă într-o autoapreciere excesivă. Tactul nu merge cu orice perspectivă...
*
8. Sau este vreun popor mare, care să aibă astfel de aşezăminte sau legi drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o înfăţişez eu astăzi? (...)
11. Atunci v-aţi aropiat şi aţi stat sub munte, muntele ardea cu foc până la cer şi era negură, nor şi întuneric.
12. Iar Domnul s-a arătat de pe munte din mijlocul focului; şi glasul cuvintelor lui l-aţi auzit, iar faţa lui n-aţi văzut-o, ci numai glasu
