Cat este ziua de lunga, un satean din Cenei are doar o singura grija : sa-si scoata caprele la pascut. Indiferent de anotimp, Ioan Ballauer, un mosneag de 75 de ani, merge kilometri intregi cu animalele in cautarea unei oaze de verdeata In fata omenilor din sat Ioan Ballauer trece drept un ciudat. Nu a vorbit cu nimeni de ani de zile traind parca intr-o lume a lui in care nu da voie nimanui sa intre. Din cauza felului ciudat de a fi, oamenii i-au gasit si o porecla : "Balaurul".
Pana la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, familia lui Ballauer era una dintre cele mai bogate din Cenei. O data cu inceperea razboiului, ca majoritatea etnicilor germani stabiliti in Banat, si familia lui Ioan a fugit in Germania. Experienta razboiului l-a traumatizat pe Ioan. S-a inchis in el si nici cei care ii erau prieteni nu au reusit sa patrunda in universul lui. Oamenii cred ca l-a afectat foarte mult si faptul ca, in Germania si-a pierdut parintii si fratele, el fiind singurul supravietuitor al familiei. "Nu vorbeste cu nimeni de ani de zile. Nici macar la salut nu raspunde. El nu se intelege decat cu caprele lui", ne-a spus o vecina care, de 20 de ani de cand locuieste langa "Balaur" nu a reusit sa lege o conversatie cu el.
Cu felul lui ciudat de a fi, mos Ioan a reusit totusi, cu ani in urma sa-si gaseasca un serviciu, ca electrician la o fabrica din Timisoara, de unde a iesit la pensie avand din ce sa se intretina. Dar nici macar postasul nu intra la el in casa, Ioan asteptandu-l, o data pe luna, la poarta. Casa parinteasca, in care locuieste si azi a transformat-o intr-o... fortareata. Desi sta sa cada pe el, batranul nemainvestind nici un leu in reparatii de ani de zile, gardul masiv din caramida, care o imprejmuieste, a rezistat timpului. Si ca sa fie sigur ca nimeni nu va intrat in perimetrul lui, "Balaurul" si-a pus pe gard si sarma ghimpata.
Putini
