Realitatea din scoala este departe de ceea ce-si imagineaza absolventii. Organizarea sistemului de invatamint ii indeparteaza pe tineri de catedra. Ca orice tinar, si viitorii profesori au dreptul sa viseze. Cind se hotarasc sa mearga la universitate, isi imagineaza in fel si chip prima zi la catedra. Copii frumosi si isteti, deschisi la o discutie libera si la colaborare cu profesorul, dar care sa nu sara calul in cadrul relatiei profesor-elev. Clase frumoase si o baza materiala care sa le permita sa puna in practica metode si tehnici pedagogice moderne. Din pacate, pentru cei mai multi, aceasta este pura utopie. Pe majoritatea tinerilor absolventi ii asteapta, de obicei, scoli in sate care nici nu sint trecute pe harta, o baza materiala departe de ce cunosteau ei chiar din perioada in care au fost elevi si copii preocupati mai degraba de supravietuire decit de Teorema lui Pitagora. "Cea mai importanta cred ca este problema bazei materiale. La scoala in care predau sint harti care dateaza din 1950 sau 1960. O harta noua costa in jur de un milion de lei. Pentru ca nu-mi imaginez cum as putea sa o cumpar din salariul meu, ar trebui sa fac apel fie la elevi - dar eu predau la tara, unde 50.000 de la fiecare copil pentru material didactic este o suma enorma -, fie sa apelez la primarie. Din bugetul primariei nu cred ca am vreo sansa sa cumpar material didactic. Banii alocati pentru invatamint de bugetele locale se rezuma de obicei la mentinerea curateniei si la aprovizionarea scolii cu materiale astfel incit sa se mentina pe linia de plutire. Practica pedagogica am facut-o in scoli cu material didactic de invidiat, acum trebuie sa-mi pun imaginatia la grea incercare ca sa o scot la capat", a spus o tinara profesoara de geografie. O alta nemultumire a profesorilor tineri o constituie hirtogaraia inutila si salariul mic. "In afara de cele 4 sau 5 ore de la scoala, mai luc