Ce s-a mai schimbat de la mai vechile numere despre turism încoace? Cred că am depăşit faza, caracteristică începutului anilor '90, în care clientul, în voia capricioasă a personalului hotelier, nu putea decît să se plîngă disperat de igrasia din cameră, apa care curge şi porţiile de mîncare mici şi alterate. Poate că mai există şi condiţii de felul acela (aproape generalizate în vremurile de tristă amintire, pe care vrem să le uităm), în cazul hotelurilor nerenovate şi al biletelor ieftine, dar cred, totuşi, că acum problemele se pun în mod diferit. Clientul structurilor turistice se apropie, tot mai mult, de postura "stăpînul nostru", măcar prin faptul că ştie mai bine ce şi cum să ceară şi, dacă nu-i convine ceva, ştie ce şi unde să se plîngă. Dar nu din stricta perspectivă a consumatorului ne-am propus să abordăm turismul în acest număr, ci privit mai larg, ca fenomen să-i zicem naţional. Ne referim aici la turismul intern, din România. După statistici, numărul de turişti, atît interni cît şi externi, din ultimii ani a scăzut destul de mult.

Pe de altă parte, privatizarea principalelor structuri turistice s-a produs şi aşteptăm transformări şi profituri vizibile. Paralel cu dezvoltarea complexelor hoteliere a reuşit să înflorească, în ultimii ani, şi o reţea de pensiuni rurale şi agroturistice, iniţiative private lăudabile şi posibile promotoare ale unui nou tip de turism: ecologic, şi cu respect pentru mediul înconjurător, pe care nu-şi propune să-l epuizeze, ci să-l conserve. Dar şi cultural, într-o accepţie lărgită, care să includă cunoaşterea vestigiilor din zonele înconjurătoare, dar şi programe de divertisment care să-ţi împărtăşească, implicit, din spiritul locului. Despre posibilitatea promovării unui asemenea tip de turism în România, o ţară cu potenţial, în opinia specialiştilor, se poate discuta. Şi despre trecerea la o nouă etapă şi în cee