Capaul, un batran la 77 de ani, cu ochi albastri si par alb pe piept. “Oriunde dai cu ranga, numa’ piatra. Dintr-aceea de la daco-romani, asa sa scrieti acolo, de la da-co-ro-mani“, spune mosneagul. Ca la mai toate casele din sat, si-a facut omul gard si cocina din pietre marca Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
Zice ca bolovanii pe care i-a folosit pentru pereti, unii dintre ei mari cat roata carului, slefuiti, i-a scos din pamant, acolo unde sunt case ale romanilor. Capaul e “istoricul“ satului. Portarul de la Amfiteatru zice ca e dintre invatatii Sarmizegetusei, are 7 clase “pe atunci, egale cu facultatea“.
Mosul stie ca pe langa ograda lui “o fost Dominitian si l-o batut Decebal“, iar “cetatea“ nu mai e, ca “vin si hunii, vin si gotii/vin potop-potop cu totii“.
SUB CARTOFI. Taranii vorbesc despre “ala care o sapat in gradina“ si a gasit doi lei de piatra, dupa Revolutie. Omul, ce sa faca cu ei? I-a vandut altuia mai instarit, care si i-a pus la poarta, sa fie frumos. Altul, povesteste Capaul, scotea cartofi din gradina acum patru zile, cand a gasit “mormantul lui Aurelian“.
Si unde mai pui ca Ion Farcas, cum il cheama, s-a pricopsit si cu oameni care-i pazesc curtea acum. “Acu’ nu stiu, Aurelian o fi murit asi?“, se intreaba batranul deconspirator. Mai povesteste ca acelasi consatean a gasit in curte o groapa de “var dacic“, ca a avut berechet cat sa-si tencuiasca casa, grajdul.
Capaul e chiar invidios: “Daca o fost pe teritoriul lui, e al lui. Are noroc, dracu’ sa-l ia, ca e in setate“. La Farcas Ion, in schimb, e liniste. Nici mormant, nici paza, nici var. Omul nu auzise de asa ceva. Zice ca nu la el, la altii sunt mormintele, si colo, si colo, ca doar cetatea are un kilometru. Care altii nu stie nici el.
Taranii nu prea isi doresc descoperiri stiintifice in ograda lor, ca le e fric
