Oficialii romani actioneaza numai cand sunt trasi de urechi de afara De luni de zile ziarele au urmarit conflictul deschis intre dansatori si statul roman, reprezentat de un minister care abia daca a aflat de existenta respectivei arte pe meleagurile acestea. Rusinoasa nu este numai incompetenta functionarilor acestui minister si incapacitatea unui ministru de a-si angaja un specialist in domeniu, de ale carui pareri sa tina cont, nici lipsa de informatie in materie de dans, o arta devenita extrem de puternica in restul Europei, ci mai ales slugarnicia, teama fata de tot ce vine "din afara". De indata ce reprezentanti ai structurilor europene au dat semne ca se implica in acest conflict interminabil, oficialii romani s-au miscat in sfarsit, dar si atunci numai pentru a face lucruri destinate "sa ia ochii si sa inchida gura", nu sa functioneze cu adevarat. Mai intai au angajat un consilier pe probleme de dans, in persoana coregrafului Ion Tugearu, care s-a trezit insa legat de maini si de picioare, fiindca sfaturile sale nu le auzea nimeni, iar bani pentru sprijinirea proiectelor tinerilor dansatori nu existau, de fapt. Acestia au luat in serios promisiunile MCC si au elaborat proiectul unei stagiuni de dans - dans_Apettit - care urma sa fie gazduita de Teatrul National. De ce tocmai aceasta institutie nu se stie, poate doar ca sa se mai ruleze niste bani si cu aceasta ocazie. Cert e ca proiectul a ramas pe hartie, fiindca statul avea indatoriri mult mai importante si costisitoare, cum ar fi Stefan cel Mare, preferand sa investeasca imens in morti si mai nimic in cei vii. Acesta a fost momentul in care dansatorii romani au ajuns "cu jalba in protap" la structurile europene, vazand ca pe la noi urechile sunt definitiv astupate. Cand problema a fost luata in discutie la Festivalul de la Avignon, oficialii romani din cultura au dat un semn de trezire, fiindca ei aud n