S-ar putea sa existe un ingeras al privatizarii! Nu stim unde este si nu stim cum se numeste. El nu se arata decit in visele sau in somnul celor care au fost ori se afla inca la putere. Lui i se inchina si tot la el se roaga unii in timpul marilor operatiuni de privatizare.
Inger ingerasul meu, ajuta-ma sa vindem ROMCIM-ul!, a fost rugaciunea la moda pe vremea CDR, acesta fiind mare purtator de valoare, noroc si spert. Ajuta-ne, ingerasule, sa vindem ALRO Slatina si sa nu iasa scandal!, a sunat o alta implorare.
Probabil ca si Tony Blair s-a rugat la acelasi ingeras, zicind noaptea: bucalat frumos din Romania, intoarce-ti tu aripioarele spre cei de la ISPAT ca sa poata cumpara SIDEX! Uite, iti dau si o scrisoare scrisa cu frisca si ciocolata! Probabil ca multi altii
s-au rugat la acest ingeras misterios, asa cum studentele, in dorinta lor de a gusta din placerile vietii, inventasera, pe vremea lui Ceausescu, o rugaciune strimba: tu, Sfinta Fecioara, cea care ai nascut fara sa pacatuiesti, ajuta-ne pe noi sa pacatuim fara sa nastem! Acum, rugaciunea catre misteriosul ingeras trebuie sa fie asemanatoare.
Tu, care i-ai ajutat pe altii sa fure fara sa privatizeze, ajuta-ne pe noi sa privatizam numai cu un comision, fara nici o urma!
In aceste zile, cind s-a discutat si s-a semnat privatizarea PETROM, la ingerasul privatizarii trebuie sa fi fost o adevarata coada de credinciosi! De ce?
Vinzarea celei mai mari companii de stat din Romania poate fi considerata in egala masura un mare succes in drumul spre economia de piata, dar si un mare tun (sigur cel mai mare) al actualului mandat al PSD.
Este un succes pentru ca vaca de muls a tuturor clientilor politici, a tuturor parlamentarilor si guvernantilor mai cu tupeu, inclusiv a ziarelor si televiziunilor rasplatite pentru bune oficii, a fost luata de pe tapsanul
