"M-am saturat sa cersesc bani", se plang mai toti directorii de institutii culturale de la noi. Daca sunt vedete, batutul la usi e ceva mai eficient, iar cererile de sponsorizare abia daca trebuie sa "M-am saturat sa cersesc bani", se plang mai toti directorii de institutii culturale de la noi. Daca sunt vedete, batutul la usi e ceva mai eficient, iar cererile de sponsorizare abia daca trebuie sa contina cateva cuvinte, caci semnatura vine oricum, dupa un schimb amical de cuvinte si reverente, plus, eventual, un autograf pentru familia sponsorului. Suntem inca o societate ultra-traditionalista, in care legile pietei nu functioneaza normal, asa incat au succes cei care cunosc si practica plini de talent "metode clasice", cum ar fi privitul patetic in ochi si strangerea de mana, plus o rugaminte calduroasa, in numele unui bine abstract al unei culturi prea putin cunoscute de cel de la care se storc banii. Nici de o parte, nici de alta nu se iau in calcul coeficientii de eficienta a investitiei, serviciile aduse imaginii unei anumite firme de catre asocierea cu un act cultural sau cu artisti prestigiosi, nimeni nu sta sa mai cerceteze, o data actele semnate, in ce fel capitalul de prestigiu a trecut asupra firmei, cat bine i-a facut, daca e o colaborare ce merita continuata sau nu. De aceea, urmatoarea cerere de sponsorizare nu se va baza pe o "istorie" de acest fel, ci va pleca de la zero sau, in cel mai bun caz, de la edificiul unei relatii personale a reprezentantilor celor doua parti. Toate acestea au devenit si mai clare dupa studiul realizat recent de catre o organizatie ce analizeaza raporturile intre lumea afacerilor si domeniul culturii. Din studiu reiese ca atitudinea posibililor sponsori fata de proiectele culturale este reticenta. Nu numai pentru ca beneficiile asocierii cu un act cultural nu sunt atat de evidente ca in cazul unei manifestari sportive, ex